Sper să stric măcar câtorva persoane sfârşitul de săptămână prin acest articol ce se vrea unul 100% politically incorrect. Cred că e suficient să spun că Mareşalul Ion Antonescu e Erou Naţional şi deja mi-am atins scopul. Dar scopul acestui articol este şi unul cultural-muzical, aşa că n-o să mă rezum doar la a enerva.
Trilogia lui Doru „M.S.” Istudor, baterist al formaţiei Voltaj la începuturile ei şi actual toboşar al trupei M.S., a fost compusă de-a lungul a 17 ani. În ianuarie 1989 a apărut „oda” închinată nimicitei Armate Române în al Doilea Război Mondial numită „Cenuşă şi Diamant”. OK, faza e că nu e specificat clar că da dom’le, melodia e dedicată Armatei Române, dar la spiritele soldaţilor noştri te duci cu gândul atunci când asculţi melodia.
Fragment din versuri:
„Albi, în zori,
Se-ntorc iar cocorii, se-ntorc… din nou!”
ASCULTĂ Cenuşă şi Diamant – varianta din 1989 (Cristi Ilie-voce; Gabi Constantin-chitară, Vlad Negoescu-chitară, Vali Ionescu-bas, Doru Istudor-tobe, Dani Constantin-inginer de sunet)
Beneficiind de ajutorul lui Petre Magdin trupa Voltaj a tras în studio-ul muzical al TVR-ului piesa de mai sus, fiind un fel de relansare a trupei care revenea în forţă după ce primise din partea comuniştilor o interdicţie de a mai concerta „în valoare” de 6 luni. Băi, nu ştiu ce ziceţi voi, dar piesa asta „rupe” şi acum, la 23 de ani de când a fost lansată şi la 16 ani de când a apărut pe albumul de debut al Voltajului – „Pericol de moarte”, cu oareşce diferenţe, e adevărat. Dar, fără îndoială, ambele sunt rock pur!
ASCULTĂ Cenuşă şi Diamant – varianta din 1996 (Tavi Colen-voce, Gabi Constantin-chitară, Adi Sârbu-chitară, Vali Ionescu-bas, Răzvan Lupu-tobe)
În toamna lui ’90, deci după aparenta cădere a regimului comunist în România, trupa înregistrează tot la TVR piesa „Erou, erou”, dedicată Mareşalului Ion Antonescu (deşi nu îi este pomenit numele) şi tuturor celor care au luptat împotriva regimului bolşevic. Pe vremea aia rock-ul încă ocupa un loc privilegiat în societatea românească, piesa fiind difuzată în noaptea Revelionului 1991-1992 pe TVR1 la emisiunea lui Petre Magdin „I.M.N.”.
Piesa, de fapt, descrie cumva ordinul Mareşalului şi atmosfera din sânul Armatei înainte de a trece Prutul în zorii zilei de 22 iunie 1941.
Fragment din versuri:
„Spre patru ceasuri se dă semnalul
Ce ne-mpinge-n necunoscut.
Cerul revarsă, obuzele urlă
Moartea se-mprăştie-n Prut”
Cristi Ili-voce, Cristi Luca-chitară solo, Gabi Constantin-chitară armonie, Mircea Preda-bas, Doru Istudor-tobe
Băi, mie mi se ridică părul pe tot corpul! Poţi compara asta cu mizeriile care ne inundă azi FM-ul şi TV-ul? N-ai cum, pur şi simplu n-ai cum. Noroc că avem prin underground băieţi care încă fac rock de calitate şi nu lasă spiritul să moară. Revenind puţin la partea istorică, trebuie să spun că nu-mi pot fi prieteni aceia care blamează decizia Mareşalului de a trece Nistrul şi care, în acelaşi timp, apreciază faptul că după 23 august ’44 Armata a continuat să lupte în Ungaria şi Cehoslovacia. No, cum vine judecata asta cu dublă măsură? Încă ceva. Cum rămâne cu victimele comunismului? Am înţeles Holocaustul şi regret foarte mult că umanitatea a fost capabilă de aşa ceva, dar ştiţi că regimurile comuniste au persistat şi după încheierea războiului, nu?
Şi dacă tot am menţionat momentul 23 august, văzut de unii ca marea trădare săvârşită de România, de alţii ca actul de curaj al Regelui Mihai, iar de comunişti ca eliberarea de sub jugul fascist, despre ce credeţi că e ultima melodie? Exact, despre 23 august ’44. Sau cel puţin aşa am eu impresia. Mai citisem undeva părerea cuiva că ar fi despre Legionari sau ceva de genul. Piesa se numeşte „30 de arginţi” făcând în mod clar referire la o anumită trădare. Iar cum întreaga triologie gravitează în jurul celui de-al Doilea Război Mondial, am toate motivele să cred că-i vorba despre 23 august 1944, adică trădarea Regelui faţă de Mareşalul Antonescu. Piesa a fost terminată şi înregistrată abia în 2006, apărând pe albumul trupei M.S. – „A breath of fresh air”.
Fragment din versuri:
„Alţii dictează ce-i bine între Tisa şi Prut”.
No, pe mine treaba asta mă duce cu gândul c-ar fi vorba despre invazia comunistă a României care a urmat întoarcerii armelor la 23 august şi instaurării regimului bolşevic în ţara noastră. Dar no, de asta-i faină muzica, şi arta în general, pentru că lasă loc interpretării.
ASCULTĂ „30 de arginţi”
A fost sau n-a fost trădare momentul 23 august ’44? Greu de zis, aşa-i? Ar fi reuşit Armata Română să oprească ofensiva sovietică pe linia Carpaţilor sau întreaga ţară s-ar fi transformat în ruine? Basarabia şi Bucovina de Nord erau deja pierdute, oare am mai fi recuperat vreodată Ardealul de Nord?Vedeţi, mai multe întrebări decât răspunsuri, aşa că nici eu nu pot să mă pronunţ tranşant în privinţa acestui moment istoric. Ar însemna să judec din perspectiva anului 2012 ceva ce s-a întâmplat în 1944 într-un context cu totul şi cu totul diferit. Nu ştiu, înclin puţin de partea celor care cred că 23 august a fost trădare, dar trec graniţa dintre trădare şi salvare doar cu umbra.
Una peste alta, eu mi-s bucuros că şi noi avem nişte muzicieni care n-au uitat momentele istoriei noastre, dându-le muzicalitate. Şi ce muzicalitate!
Blogul de sub Tâmpa 