Prin Braşovul anilor 1940, a lucra după terminarea copilăriei la una din multele fabrici ale oraşului era modul de viaţă. Pasiunile tehnice ale fiecărui braşovean aveau un loc sub umbra Tâmpei. Pentru cei cu zborul în sânge, aerodromul din nord-estul oraşului era locul unde începea drumul spre norii pufoşi.
Doar că orice pasiunea care devine meserie îşi pierde treptat din magie. După sute de ore în care a tot căutat de secrete avioanele de vânătoare IAR 80, Emil Frideric Droc şi-a zis că sigur mai este ce ceva de aflat, dincolo de ceea ce crede că ştie deja despre ele. Şi fiind al naibii de hotârât să vadă ce anume e, s-a înrolat voluntar ca pilot de vânătoare pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial. În 1942. La Stalingrad. Pentru că a ajunge la marginea secretelor a ceea ce iubeşti nu se face cu zboruri de probă şi la alarme-test.
Nu ştiu. poate era vorba de criza vârstei mijlocii sau ceva de genul – avea 39 de ani când s-a decis să se transforme din pilot de teste al IAR Braşov în căpitanul Escadrilei 60 din Grupul 8 Vânătoare. Pe avionul IAR 80B „199 Alb” a făcut toată campania din Est, reuşind în cele 42 de misiuni de luptă la care a participat să doboare patru avioane de vânătoare sovietice – victorii marcate subtil cu câte un „V” deasupra numărului 199.
Toate victoriile aeriene au fost reuşite în prima lună de front – septembrie. Pe 12, doaboară un Yak-1 şi MiG-3 şi pe 17 încă un MiG-3. Pe 28 septembrie 1942, formaţia de bombardiere pe care Emil Frideric Droc o însoţea împreună cu alte trei IAR 80-uri este atacată de şase Yak-uri deasupra Stalingradului, iar unul din ele devine la ora 12:15 ultimul V de pe deriva lui „199 Alb”.
Pe 3 octombrie 1942 orice misiune de război a Escadrilei 60 este suspendată prin ordin, avioanele necesitând motoare noi din cauza prafului şi a uzurii, iar pe 6 decembrie Escadrila primeşte ordinul de plecare în ţară. Din ce-mi dau seama, începând cu 3 octombrie Emil Frideric Droc nu a mai participat la nici o misiune de luptă.
Nu ştiu dacă acesta era braşovean, sursele pe care le-am consultat îl dau doar ca pilot de teste la IAR Braşov înainte de înrolare şi nu pomenesc nimic despre viaţa lui după revenirea în ţară. Cu toate astea, o copie 1:1 a avionului pilotat de acesta ar da bine de tot în viitorul Braşov Aero-Space Museum.
surse:
Vânătorul IAR 80, Istoria unui erou necunoscut, Dan Antonoiu, George Cicoş, Editura Modelism, 2000
Rumanian Aces of World War Two, Dénes Bernád, Osprey Publishing, 2003 – pe aceasta o puteţi cumpăra în format electronic de aici.
Blogul de sub Tâmpa 